Nici nu-mi mai amintesc ce cantai

Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi
îmi păstrau tâmplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele
care ţi-au cutreierat nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit undeva,
sub cuvinte.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici şi
tu nu mă mai băgai de seamă.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag şi de blândeţe.

Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
 Mă culcasem lângă glasul tău
şi te iubeam.

 (N. Stanescu - Cantec de dor)