Batai de... ceas?

Nu arde scrumul de tigara, chiar daca miroase a fum camasa mea cu patratele albastre ce aminteste de uniformele scolare ale celor ce au facut scoala mai demult. Tic. Nu ninge afara cu fulgii mari si reci din iernele lui Cosbuc, iar fularul de mult nu mai este infofolit in jurul gurii mici si rosiatice. Tac. O mai fi mult pana te intorci? Tic. De fapt, ce ma intereseaza? Mai bine ar fi sa nu mai vii niciodata. Tac. Stai acolo in lumea ta mica.. in hainele tale superbe.. esti foarte bine imbracata.. dar atat de goala pe dinauntru.. Tic. Ia uite.. inca un fir de par alb.. ha-ha.. in curand o sa fiu grizonat.. mai imi trebuie doar un pulover in carouri.. Tac.. Blestematul asta de ceas.. parca imi bate pe creier.. de ce naiba nu mi-am luat si eu unul digital.. Tic. Era chiar nostima tipa din seara asta.. cred ca ne mai vedem.. Tac. Si ce nasuc dragut avea.. si parul cum i se ondula pe umeri..  si ce zambet finut.. Tic. Ah, ce frig s-a facut.. ar trebui sa ma bag in patura.. Tac.  Ce ciudat, cum se misca crengile bradului in lumina slaba a lunii, iar umbrele lor joaca pe gazonul inca verde. Tic. Nu am crezut vreodata ca o cana de ceai fierbinete poate sa faca atata bine. Tac. Iar mi-au acoperit norii cerul.. si vroiam si eu sa scot telescopul sa ma uit la stele.. Tic.. Soneria.. Tic.. Ea e.. Tic Tic.. Ea trebuie sa fie.. Tic Tic Tic.. Iubito.. Tiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiicc..