O dimineata

De-ai stii de cand te astept. Oh, de cand.. Cum mi s-au uscat buzele tanjind dupa sarutarea ta. Cum mi s-a zbarcit pielea in lipsa atingerii tale.. Cum priveam frunzele rosiatice ale pomilor din Herastrau cazand in zbor haotic, si mi-aminteam cand le priveam impreuna.. Si cum le ajutai tu sa cada mai repede si apoi sa se lipeasca de asfaltul aleilor ca un indragostit la ultima imbratisare..

Toata vara am resimtit lipsa ta, chiar daca am mascat-o printr-un zambet fals ce dadea impresia de fericire. Dar tu stiai.. stiai ca ma usuc de dorul tau.. si totusi, nu ai venit.. Ai venit tocmai acum. Oare nu e prea tarziu? N-ai amanat cumva momentul revenirii dincolo de punctul in care eu te mai asteptam privind la geam?

Probabil ca nu. Pentru ca ma cunosti atat de bine. Si stii ca sunt un prost. Imediat cum am deschis ochii dimineata, si te-am vazut alaturi de mine, am inteles ca tu - ploaie rece, vei fi mereu in inima mea, si in fiecare toamna cu arcusul tau de picaturi mari imi vei face sufletul sa tresara ca o vioara veche uitata intr-un colt de odaie. 

P.S. Azi dimineata a mai venit ceva.. Dar nu asteptam.. Am gasit pe birou un corn si un pahar de lapte, alaturi de mesajul "Incepe dimineata cu un zambet! Cu drag, secretara ta". Din pacate s-au cam terminat zambetele pe anul acesta. Dar o sa incerc sa fur mai multe de la toamna, si cate unul de la fiecare din voi.